Am deschis acest subiect pentru ca reprezinta de multe ori o piedica
atat in calea candidatilor dar si a angajatorilor si deasemenea pentru ca sunt
convinsa ca un manager eficeint poate schimba regula acestui joc astfel incat
sa fie mult mai usor, mai bine, mai cinstit si mai lipsit de stress pentru
ambele parti.. Oamenii sunt atat de diferiti incat este normal ca si parerile
lor sa fie diferite. Se intampla ca oameni potriviti, sa fie intervievati de un
recrutor profesionist si totul sa decurga placut. Sunt insa tot mai multe
cazuri in care fie din cauza unui management defectuos fie din cauza unui
recrutor mai putin profesionist, se nasc probleme la care candidatii nu mai
reusesc sa faca fata. In acest context companiile pierd oameni calificati,
oameni care pot contribui la bunul mers al afacerii doar pentru ca nu au
raspuns intr-un anume fel la o singura intrebare din cadrul interviului. “Ce
salariu doriti?”
Am citit mai multe articole cu privire la
descoperirea celui mai bun raspuns. Mai jos sunt doua pasaje din articole
publicate in locuri diferite si care dezbat acelasi subiect. Reteta succesului
difera insa semnificativ. In timp ce in primul articol candidatii sunt sfatuiti
sa raspunda cu sinceritate si fara ezitare atunci cand sunt intrebati de
salariu, in al doilea enunt acestia sunt sfatuiti sa nu raspunda de la inceput.
1. Atunci cand abordati problema salariului,
trebuie sa raspundeti la intrebari cu sinceritate. Unii candidati ezita sa
vorbeasca despre salariul actual, lucru care-i nemultumeste pe angajatori.
Acestia pot crede ca nu pot stabili o relatie bazata pe incredere cu un
potential angajat http://www.recrutam.ro/sfaturi/salariu/Abordarea-salariului-la-interviu.html
2. Daca
sunteti intrebati inca de la inceput ce salariu doriti, schimbati subiectul Este
posibil sa va fi confruntat cu aceasta situatie in interviurile la care ati
participat. Cum ar fi indicat sa procedati pentru a nu va compromite sansele
de a fi angajat ? Schimbati subiectul intr-o maniera politicoasa. Puteti
folosi raspunsuri ca : ”As prefera sa nu ma raportez la acest
interviu in termeni de salarii, ci mai degraba as prefera sa discutam despre
valoarea pe care o pot aduce companiei dumneavoastra” sau “Sunt sigur ca vom
ajunge la un consens privind salariul de indata ce veti considera ca sunt
persoana potrivita pentru acest job”.Bineinteles, puteti sa cedati tentatiei
de a oferi un raspuns concret, dar specialistii va recomanda sa asteptati
pana cand angajatorul este sigur ca vrea sa va angajeze. Cand sunteti
considerat persoana potrivita pentru a ocupa un anumit loc de munca,
angajatorii vor face tot posibilul sa va angajeze. http://www.vreauocariera.ro/angajare/interviul-de-angajare/cand-si-cum-discutati-despre-salariu-in-timpul-unui-interviu/
|
Am intrebat mai multi candidati si fiecare mi-a
raspuns ca aceasta intrebare la-a fost pusa inca de la primul interviu, iar
raspunsul la intrebare era obligatoriu.
O sa indraznesc sa imi expun parerea personala
care cred ca reprezinta o solutie in ceea ce priveste administrarea intrebarii
si a raspunsului referitor la salariu fara a generaliza, ci doar cu scopul de a
aduce in atentia dvs. abordari pe care le consider gresite si solutii pentru
corectarea acestora.
Ce se
intampla de fapt? In realitate nu
exista o reteta exacta. Trecerea cu succes a primului interviu (in cazul in
care mai exista si altele) depinde de foarte multe aspecte. S-ar putea ca pur
si simplu sa nu ii placi recrutorului. Sa ii fi antipatic. (la fel de bine se
poate si invers) In acest caz analiza de mai sus cu privire la salariu nu mai
are relevanta. S-ar putea ca in calitate de candidat sa aveti o tinuta
necorespunzatoare, sau un temperament prea aprins, sa aveti un ton
nercorespunzator, sau poate sa surprindeti angajatorul cu o intrebare la care
nu stie sa va raspunda.(sau invers). O alta problema se poate naste din cauza
varstei. Stim cu totii foarte bine ca angajatorii nu sunt dispusi sa angajeze
(in majoritatea cazurilor) persoane din aceasta categorie de varsta. Presupunand
ca ati trecut cu succes peste toate cele mentionate mai sus, atunci cand se
pune problema banilor, ceea ce raspundeti are o mare influenta asupra
intregului interviu si va poate aduce sau nu posibilitatea de angajare. Variantele
de raspunsuri, cred ca incep sa joace in mintea fiecarui candidat care incearca
sa faca diverse conexiuni pentru a obtine un punct favorabil care sa il ajute
sa treaca mai departe. Daca doriti sa obtineti un loc de munca o varianta de
succes ar putea fi sa urmati o facultate de psihologie, apoi un master in
acelasi domeniu sau sa va intoarceti in anii de liceu la matematica incercand
sa aflati cel mai bun raspuns calculand aranjamente si permutari. De ce trebuie
sa se intample astfel? De ce nu putem fi mult mai sinceri unii cu ceilalti? De
ce ne place sa ne chinuim?
In alte
tari, CV-ul este analizat de recrutor si daca in urma interviului se considera
ca potentialul angajat are capacitatea de a aduce plus valoare companiei atunci
acesta este testat si i se ofera in functie de abilitatile si competentele sale
un salariu care poate fi acceptat direct sau negociat. Totul decurge intr-o
atmosfera de prietenie si este simplu. Sa ne
intoarcem in Romania.
Sunt situatii in care candidatul isi poate dori
foarte mult sa lucreze intr-o companie fara sa conteze atat de mult pentru el
salariul. Daca marturiseste acest lucru candidatul poate pierde in favoarea
celui care, chiar daca nu este la fel de bine pregatit, sta cu chirie si daca
se poate sa aiba si rate, cu atat mai bine. In discutiile particulare pe care
le-am avut cu persoane din domeniul HR mi s-a spus ca acest criteriu pune in
evidenta faptul ca odata ce candidatul va primi postul pentru care a aplicat,
nu va pleca de acolo o perioada mare de timp pentru simpul motiv ca nu isi va
permite. (are de platit chiria, ratele, etc).
Care ar fi concluzia? Daca doriti sa obtineti un job ar trebui sa stati
cu chirie si sa aveti datorii??? In
curand o sa fie angajati cei care ameninta ca sar de pe casa sau stiu si eu de
unde daca nu li se rezolva o anumita situatie. E un grad mai mare de disperare.
Probabil ca asta se cauta: -persoane disperate.
Daca ajungeti la un anumit tip de angajator si
mentionezi un salariu mai mic doar din dorinta de a obtine postul, s-ar putea
sa fiti catalogat ca o persoana care nu stie sa negocieze adevarata sa valoare
sau ca CV-ul dvs nu corespunde realitatii. In acest caz, daca cereti un salariu
mai “sanatos”, s-ar putea sa aveti sanse. Intrebarea este cum puteti sti care
dintre metode trebuie sa o abordati?
Daca nimeriti la alt tip de angajator si
mentionati un salariu mare, s-ar putea sa nu obtineti postul pentru ca, in
perioada de criza, costurile cat mai mici si profitul maxim pe termen scurt si
foarte scurt este exact ceea ce se urmareste.
In aceste conditii, nu vi se pare mult mai simplu
si elegant ca propunerea de salariu sa vina din partea angajatorului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu